Moarte, o tu vis frumos

Ascuns de tacere,
Pierdut in asternut,
Uitat de lumina,
Poate nu mai e mult.

Zambete, de tristete perforate
Ganduri multe, necurate
Priviri ciudate, inlacrimate
Parca-si vorbesc in soapte

Cruci de foc, acum aprinse
Deschise sunt portile-nchise
Iar un negru-n prag se ridica
Si-ncepe a-si tine a sa predica.

Liniste si bucurie
Pentru vecini-mi din sicrie
Pentru suflete-ngropate,
Parca de lume uitate

"Acum ajung ! nu mai stau mult
As fi venit de mai demult
Caci sfarsitul ce-mi vroiam
A venit dupa douazeci si de ani"

Mergand incet, tras de Vointa
Ma-ndreptam spre biruinta.
Cand ajuns credeam c-am reusit,
Am cazut din pat si ...m-am trezit.

"Moarte, o tu vis frumos
Un sfarsit nu prea glorios
Pentru un asa pacatos
Un vis esti, un vis ai fost."

Secrete

Cuvinte uitate,
In lume varsate
Din suflete nevinovate
Din povesti neascultate
In ganduri necurate.

Mesaje scrise,
Priviri stinse,
Amagiri de dor cuprinse,
Intentii aprinse,
De secrete invinse.

Viata apusa,
In lume ascunsa,
Din priviri rapusa
De minciuni sedusa
Intorcandu-se-n cenusa

Respinge nestiutor
Cuvintele pline de dor,
Privind secrete cum mor
Arse de focul arzator,
Ce transforma fumul intr-un nor.

Vreau sa simt,
Sa nu ma mint,
Si incet sa sting
Focul de dor umbrit,
Pentru ura ce-am simtit.

Sicriu

De-as putea vantul s-ascult
Frunzele sa vad tremurand
S-ascund lumina-n gand
Sa n-aud pasari cantand
Sa simt, sa vad
Sa pot sa plang

Si stand singur in pamant
Auzind apa suierand
Vazand capacu-ti peste mine tras
M-am ascuns o viata-ntreaga
Si-acum nu vreau sa ma las
Dar intunericul m-a atras

Nu lasati soapte s-aud
Nu varsati lacrimi pe mormant
Ramaneti asa cum ati fost,
Sa fiti mai buni nu are rost
Oricum nu va veti putea schimba
Dar oare cu ce scop?

Lasati lumina sa se lupte
Cu intunericu-n cuvinte mute
Cum mirosul de lemn
Se lupta cu parfumul tamaios
Amestecand lipsa unui pacatos
La inmormantarea-i plina de patos

Miros de lumanari aprinse
Dorinte de mult stinse
Vise multe neatinse
Lasa linistea s-asterne
Multe intrebari, multe dileme
Toate intr-un sicriu facut din lemne

Suflet ratacit

In compania lunii
Imi descompun soapte
Daruind viata
Valurilor moarte
Privind negrul timpuriu
Cum se-oglindeste-n ape

Din adancul marii
Un suflet ratacit
Vine din departare
Abatut si amagit.
Ce cauti in lume
Tu suflet parasit

Pierdut in marea de-ntrebari
Constient n-am sa gasesc
Ce candva pe mine
Ma facea sa traiesc
Si evit intr-una
Ca luna-n ape sa m-oglindesc

Informatii

Percep realitatea
Intr-un mod bizar
Vad diferenta-n lume
Ca un adversar

Redus la tacere
Neatins de vise
Razbesc cu putere
Mistuind usile-nchise

Trimitandu-si solii
Se-astepta sa-nvinga
Dar dupa atatea glorii
Se pierde-n deriva

Plutind anevoios
In largul gandirii
Ai esuat cu greu
Pe coasta nascocirii

Echipat impertinent
Gandu-ti tau ascuns
Asaltat de frica
Se ascunde-n tihna

A fost la mine la cules
Informatii fara sens
Spuse de la el
Cand te-au atacat intens

Acest episod patrunzator
Gand pagan nestiutor
Informatii ce ti-a dat
Te-a invins, te-a decimat

Motivul florii

E zi mare-n seara asta
Zgomote rasuna-n noapte
Zgomote ce merg departe
Sunete oarbe
Priviri desarte
Minciuni multe, gogonate.

Stau pe mal
Si tot astept
Nu zambesc
Nici nu percep
Nu il vad
Nici nu-l zaresc

Acum ascuns in taina noptii
Privesc spre cer
Si am emotii
Ca nu vad, ce-as vrea sa vina
O raza,
O speranta de lumina.

Buimac si beat de ura
Obosit din aventura
Ma intorc pasi-mi marunti
Sa plec parca de-acolo
Sa ma-ndrept incet spre munti
Unde pot sta intre lumi.

Acum memorii se aprind
Luminand noaptea feeric
Nelasand povestea-n sine
Sa topeasca orgoliu-n mine
Sa nu vad lacrimi de dor
In ochii, inima, sufletul pescarusilor.

Si totusi vreau sa vad
Ce ascunde-n minte lumea
Ce o face atat de hatra
Ce o face atat de dura
Caci motivu n-o sa-l aflu
Nici daca vorbim in gluma

Dimineata vine-ncet
Iar in apa se-oglindesc
Priviri duioase ale amagirii
Zambete de neuitat
Cuvinte careau ferecat
Sufletul de om necurat

Acum vestea ia amploare
Se raspandeste beincetat
Se intinde pana-n zare
Caci motivul n-are culoare
Are doar iz...
De om bogat.

Bogati sunt cei ce vad
Motivul aspru al uitarii
Un castig in lupta lor
Lupta nemarginita
Al gandirii,
Frustrarilor.

Odihnit de-atata stat
Privindu-mi reflexia in apa
Desi n-am dormit de loc
La gandul care-mi poarta
Sfarsitul obstesc
In lupta pierdut-odata

Dar o floare prea divina
Acea raza de lumina
Parca-mi incanta privirea
Soptindu-mi aspru si dur
Caci in linistea de-aseara
N-am fost deloc singur

Auzind cuvinte dure
De-un adevar sugestiv
Am decis s-o iau cu mine.
Evitand sa-mi dea raspuns
A disparut ca un suras
Spunandu-si micul discurs.

"Cand incoltesti o faci singur
Cand disperi esti tot la fel
Cand privesti in amintiri
O faci mereu fara retineri
Acum intreaba-te si tu
Cin te-o vrea nu o fi singur?"

Tomnatic

In jocul aprig al gandirii
Plec din fata amagirii
Si-am gasit de neinteles
Tot ce nu are sens,
Si-ascuns in frunzisul des,
Tomnatic, singur, ne-nteles,
Inteleg ca n-are sens
Asa culoare de-un aramiu dens,
Aprig stupid si intens,
Ce-aprinde oameni fara interes,
Intr-un sfarsit varatic sters,
Vreti sa renuntati?
N-ar avea sens.